Glucoza este sursa primară de energie pentru fiecare celulă nervoasă din organism. Deoarece creierul este atât de bogat în celule nervoase, sau neuroni, este organul cu cea mai mare necesitate de energie, folosind jumătate din toate caloriile zahărului din organism. Nivelul de dopamină creste semnificativ de mult de la consumul de zahăr.

Pe o bază evolutivă, strămoșii noștri primitivi au fost groapani. Alimentele cu zahăr sunt surse excelente de energie, așa că am evoluat pentru a găsi alimente dulci deosebit de plăcute. Alimentele cu gust neplăcut, amar și acru pot fi necoapte, otrăvitoare sau putrezite - provocând boală. Așadar, pentru a ne maximiza supraviețuirea ca specie, avem un sistem cerebral înnăscut care ne face să ne placă alimentele dulci, deoarece acestea sunt o sursă excelentă de energie pentru a ne alimenta corpul. Când mâncăm alimente dulci, sistemul de recompensă al creierului- numit sistem dopaminergic mezolimbic- se activează. Dopamina este o substanță chimică a creierului eliberată de neuroni și poate semnala că un eveniment a fost plăcut sau pozitiv.

Mediul nostru de astăzi este bogat cu alimente dulci, bogate în energie. Nu mai trebuie să căutăm hrană deoarece o avem din abundență. Din păcate, creierul nostru este încă foarte asemănător din punct de vedere funcțional cu cel al strămoșilor noștri și îi place foarte mult zahărul. Deci, ce se întâmplă în creier când consumăm în exces zahăr?

Funcțiile creierului, cum ar fi gândirea, memoria și învățarea sunt strâns legate de nivelul de glucoză și de cât de eficient creierul utilizează această sursă de combustibil. Dacă nu există suficientă glucoză în creier, neurotransmițătorii, mesagerii chimici ai creierului, nu sunt produși și comunicarea între neuroni se întrerupe. În plus, hipoglicemia, o complicație frecventă a diabetului zaharat cauzată de nivelurile scăzute de glucoză din sânge, poate duce la pierderea energiei pentru funcționarea creierului și va duce la o atenție și o funcție cognitivă deficitară.

„Creierul este dependent de zahăr ca combustibil principal”, spune Vera Novak, MD, PhD, profesor asociat de medicină HMS la Beth Israel Deaconess Medical Center.

Deși creierul are nevoie de glucoză, prea mult din această sursă de energie poate fi un lucru dăunător. Un studiu din 2012 pe animale realizat de cercetătorii de la Universitatea California din Los Angeles a indicat o relație pozitivă între consumul de fructoză, o altă formă de zahăr, și îmbătrânirea celulelor, în timp ce un studiu din 2009, folosind și un model animal, realizat de un echipa de oameni de știință de la Universitatea din Montreal și Boston College, a demonstrat legătura dintre excesul de glucoză și deficiențele de memorie și cognitive.

Efectele glucozei și ale altor forme de zahăr asupra creierului pot fi cele mai profunde în diabet zaharat, un grup de boli în care nivelurile ridicate de glucoză din sânge persistă pe o perioadă prelungită de timp. Diabetul de tip 1 este o boală în care sistemul imunitar distruge celulele din pancreas care produc insulină, un hormon folosit de organism pentru a menține sub control nivelul glucozei din sânge. Diabetul de tip 2, cauzat de dietă și de alți factori de mediu, este o afecțiune în care celulele devin copleșite de insulină și nu reușesc să răspundă corespunzător, devenind rezistente la insulina.

Diabetul pe termen lung– fie de tip 1, fie de tip 2– are multe consecințe pentru creier și pentru neuronii din creier, spune Novak. Nivelurile ridicate de glucoză din sânge pot afecta conectivitatea funcțională a creierului, care leagă regiunile creierului care împărtășesc proprietăți funcționale și materia creierului. Poate provoca atrofia sau hipotrofia creierului. Și poate duce la boala vaselor mici, care restricționează fluxul sanguin în creier, provocând dificultăți cognitive și, dacă este suficient de gravă, stimulând dezvoltarea demenței vasculare.

Pe lângă diabet se numără și multe alte dezavantaje ale dulciurilor legate de activitatea cognitivă și emoțională, urmează să le descriu.

- Lipsa de concentrare Probabil că toți suntem familiarizați cu impulsul sau entuziasmul pe care îl simțim după ce consumăm ceva zaharat, dar această nouă vigilență nu durează mult. În medie, nivelurile noastre de glucoză vor scădea după aproximativ 20 de minute, lăsându-ne să ne simțim neconcentrați și ușor distrași.

- Modificări de dispoziție

Pe lângă o creștere momentană a vigilenței, zahărul ne poate oferi și o excitare emoțională. Cu toate acestea, la fel ca mai sus, acest efect este de scurtă durată. Acest spike de energie va fi înlocuit după cu o senzație de iritabilitate, dezinteres și inerție din cauza dopaminei. Zahărul va concura cu acest neurotransmițător (care controlează centrii de recompensă și plăcere ai creierului nostru) și îl distruge.

- Tulburări de memorie

O altă zonă a creierului afectată de dietele bogate în zahăr este hipocampul- un centru cheie al memoriei. Cercetările arată că șobolanii care consumau diete bogate în zahăr au fost mai puțin capabili să-și amintească dacă au văzut anterior obiecte în anumite locații. Modificările induse de zahăr în hipocamp au fost atât o scădere a numărului de neuroni la nou-născuți, care sunt vitali pentru codificarea amintirilor, cât și o creștere a substanțelor chimice legate de inflamație. Studiile americane au indicat, de asemenea, o legătură între un aport ridicat de zahăr și boala Alzheimer.

- Niveluri ridicate de stres

Există un motiv pentru care stresul este legat de supraalimentarea și creșterea în greutate. Când mulți dintre noi ne simțim stresați, apelăm la alimente reconfortante: majoritatea conțin o cantitate mare de zahăr. La rândul său, știind că consumăm ceva rău pentru noi, devenim stresați din această cauză, aducându-ne într-un cerc vicios. Ceea ce avem cu adevărat nevoie sunt gustări bogate în serotonină, o substanță chimică care ne ajută să ne echilibrăm starea de spirit, acestea sunt: nuci, avocado, afine.

- Modificări de personalitate

Corpul nostru utilizează două substanțe chimice cheie pentru a ne ține sub control emoțiile: vitamina B și cromul. Din păcate, nivelurile ridicate de zahăr pot bloca aceste substanțe chimice care echilibrează în mod natural și pot duce la izbucniri necaracteristice de iritabilitate și agresivitate.

- Dependența

Creierul se remodelează și se reconnectează continuu printr-un proces numit neuroplasticitate. Această recablare se poate întâmpla în sistemul de recompense. Activarea repetată a căii recompensei de către medicamente sau prin consumul multor alimente cu zahăr face ca creierul să se adapteze la stimularea frecventă, ceea ce duce la un fel de toleranță. În cazul alimentelor dulci, aceasta înseamnă că trebuie să mâncăm mai mult pentru a obține același sentiment de satisfacție- o caracteristică clasică a dependenței. Indiferent de nevoia noastră de hrană pentru a ne satisface nevoile primordiale, mulți oameni au pofte de mâncare, în special atunci când sunt stresați, înfometați sau pur și simplu se confruntă cu o expoziție atrăgătoare de prăjituri într-o cafenea. Pentru a rezista poftelor, trebuie să ne inhibă răspunsul natural de a ne răsfăța cu aceste alimente gustoase. Neuronii inhibitori sunt precum niște frâne pentru creier și eliberează o substanță chimică GABA. Cercetările la șobolani au arătat că consumul de diete bogate în zahăr poate modifica neuronii inhibitori. De asemenea, șobolanii hrăniți cu zahăr au fost mai puțin capabili să-și controleze comportamentul și să ia decizii. Foarte important, acest lucru arată că ceea ce mâncăm ne poate influența capacitatea de a rezista tentațiilor și poate explica faptul de ce unele persoane întâlnesc dificultăți majore când încearcă să slăbească. Un studiu recent le-a cerut oamenilor să evalueze cât de mult doresc să mănânce gustări bogate în calorii atunci când le este foame și recent după prânz. Persoanele care au consumat în mod regulat o dietă bogată în grăsimi și zahăr și-au evaluat pofta de gustare mai mare chiar și atunci când nu le era foame. Acest lucru sugerează că consumul regulat de alimente bogate în zahăr ar putea amplifica pofta.

- Suprimarea sistemului imunitar

Se crede că consumul de prea mult zahăr poate suprima sistemul imunitar, reducând capacitatea globulelor albe de a ataca bacteriile patogene, acest lucru se întâmpla și la persoanele cu diabet, probabil în ambele cazuri cauza este un nivel prea ridicat de glucoză în sânge. Oamenii de știință au raportat că au fost martori la acest tip de efect la doar câteva ore după ce pacienții analizați au consumat o băutură cu zahăr.

Organizația Mondială a Sănătății ne recomandă să limităm aportul de zaharuri adăugate la cinci la sută din aportul zilnic de calorii, care este de 25 de grame (șase lingurițe). Având în vedere că un adult consumă în medie 85 de grame (20 de lingurițe) de zahăr pe zi, aceasta este o schimbare majoră a dietei pentru mulți. Important este faptul că Neuroplasticitatea îi permite creierului să se reseteze într-o anumită măsură după reducerea zahărului din dietă, iar exercițiile fizice pot spori acest proces. Alimentele bogate în grăsimi omaga-3 (care se găsesc în uleiul de pește, nuci și semințe) sunt, de asemenea, neuroprotectoare și pot stimula substanțele chimice ale creierului necesare pentru a forma noi neuroni. Deși nu este ușor să ne dezvățăm de obiceiurile precum mâncatul deserturilor sau suplimentarea cafelei cu zahăr, creierul ne va mulțumi că am făcut pași potriviți oricând am începe. Primul pas este adesea cel mai greu. Aceste modificări ale dietei pot deveni una din cele mai sănătoase decizii luate pe termen lung!